Plagiatul academic reprezinta o forma de frauda academica si face parte din contextul eticii academice, reprezentand o problema de educatie etica. '' Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fara a preciza sursa, citarea gresita a sursei, fara intentie (graba de a realiza un material nu reprezinta o scuza), sau voluntar, cand ideile si/sau rezultatele cercetarii sau muncii altei persoane sunt insusite constient de catre plagiator.'' Limita dintre plagiat si o lucrare de licenta elaborata de cineva este de multe ori neclara si nu intotdeauna se poate judeca plagiatul numai cu DA si NU. Aici intervin o serie de factori de care trebuie tinut cont, trebuie facuta o distinctie intre plagiatul voluntar si cel involuntar, care de cele mai multe ori este datorat necunoasterii unor reguli si principii.
Inainte de aparitia internetului acest tip de inselatorie reprezenta mai mult o pierdere de timp, chiar daca si in acea perioada plagiatul exista, deoarece necesita consultarea unui numar limitat de resurse, materialul trebuia scris de mana, iar posibilitatea detectarii era mult mai mare, tocmai din aceste motive.
''Imprumutul'' structurii altei lucrari de licenta
Aceasta forma de plagiat este, de asemenea, destul de des intalnita, intrucat multe dintre introduceri, de exemplu, tind sa urmeze acelasi mod de prezentare a lucrarilor.
Pentru a evita capcana ''imprumutarii'' structurii si continutului altor lucrari de licenta, asigurati-va ca ideile si conceptiile dvs. sunt prezentate intr-o maniera proprie, aducand acea nota de originalitate, dovedind prin aceasta ca dvs. sunteti autorul lucrarii
Toate lucrarile stiintifice, lucrari de licenta, lucrari de grad, lucrari de diploma, eseuri, referate, lucrari practice de laborator trebuie sa fie produsul propriei dvs. cercetari.
Pentru a impiedica aparitia plagiatului este necesar sa se cunoasca cat mai multe lucruri referitoare la acest subiect si sa se respecte o serie de reguli simple: citarea textuala a cuvintelor exprimate de altcineva se va pune intotdeauna intre ghilimele si va fi insotita de o referinta completa, relatarea ideii altei persoane va fi insotita de o referinta completa.
Problema plagiatului si a utilizarii incorecte si ilegale a documentelor de pe Web:
La o prima lectura a lucrarilor de licenta sau de disertatie:
- daca profesorul a ajuns sa-i cunoasca pe studenti, vocabularul prea elevat, o frazare prtentioasa, argumentarea sau exemplele vor indica posibilele fraude, adica lucrarile ce trebuie analizate mai pedant;
- daca lucrarile, intr-un format electronic, au fost transmise prin e-mail ca fisiere atasate, sau daca au fost depuse pe dischete sau pe CD, se recomanda o verificare a proprietatilor fisierelor. Multi dintre studenti nu mai trec textul preluat printr-un editor in calculatorul propriu, ci il expediaza exact asa cum l-au preluat. In acest caz, se poate vedea ca fisierul a fost creat de alta persoana decat studentul respectiv si, spre exemplu, cu un an sau doi inaintea intrarii sale in facultate;
- in multe cazuri, chiar textul, pe care studentul il prezinta, nici nu l-a citit. Acest caz include indicii clare demonstrand frauda: referinte la alte lucrari ale autorului, fraze ce atesta participarea autorului la activitati sau evenimente inaccesibile studentului respectiv.
- in cazul in care sursa de inspiratie a lucrarii a fost un articol de revista, se vor putea intalni formulari sau forme impuse de editori.
- pentru a identifica posibilele surse (canditate de copiere), se pot incerca cautari pe Web. De multe ori va fi suficienta o secventa de 3-4 cuvinte care poate fi inserata intr-o cerere de cautare chiar cu un motor de cautare universal, precum Google. Cum unele site-uri cu referate nu permit accesul robotilor pemtru indexare, cautarea aceasta poate sa nu dea rezultate.